Dupa 30 de ani – macar un strop de respect profesional

Din sistemul penitenciar ies anual prin pensionare in jur de peste 200 de colegi. In 2016 vom avea un numar mult mai mare de astfel de iesiri decat in mod normal. Pana la acest moment deja sunt inregistrate peste 270 de cereri de pensionare, iar normele de aplicare a Legii nr 223/2015 nu au fost publicate de mult timp.

Dincolo de impactul asupra efectivelor din sistem precum si asupra concursurilor pentru ocuparea unor posturi vacante, mai exista un aspect si anume acela al modului in care acest sistem intelege sa se desparta de angajatii sai dupa zeci de ani de cariera in care acestia si-au asumat riscuri si au pus pasiune in tot ce au facut pentru un salariu deloc mare.

Este destul de trist ca dupa o viata petrecuta intr-un mediu extrem de dur de munca, sa-ti impachetezi acele cateva lucrusoare pe care le ai intr-un colt de unitate si sa pleci pur si simplu in liniste, nebagat in seama, urmand sa nu mai calci poate niciodata in locurile in care ai petrecut mai mult timp decat in propria casa.

Sigur ca nu este simplu sa se puna la punct festivitati si premieri, insa suntem de parere ca macar la sfarsit de cariera, fostii salariati carora tocmai le-au incetat raporturile de serviciu prin pensionare, trebuie sa beneficieze de un minim de atentie din partea colectivului iar acest lucru nu poate fi coordonat decat de directori sau de sefii ierarhici ai celor care isi incheie carierele.

Incurajam unitatile sa nu ignore acest aspect cu care ramanem in memorie pentru restul vietii. O multumire si o urare de sanatate, alaturi de o diploma si un fursec, nu sunt chiar atat de greu de asigurat. Dar mai importanta decat toate este atentia colectivului, acele cateva lacrimi varsate atat de pensionar cat si de colegi, gesturi calde care ne raman in inimi. Si cam cu atat ramanem.

Am primit recent cateva fotografii de la o astfel de festivitate organizata la Targu Mures si ne-am angajat sa le facem publice la propunerea colegilor din unitatea respectiva. Mai ales ca este vorba despre una dintre acele cariere cu bataie foarte lunga. Domnul Ioan Mera s-a angajat in 1986 la penitenciarul Targu Mures si toata cariera sa a lucrat in sectorul reintegrare ca profesor.

Dupa fix 30 de ani de la acel moment, dl Mera si-a luat la revedere de la colegi. Pare simplu. Dar nu este deloc asa. Pentru cei tineri pare o viata de om. Au senzatia ca este atat de departe acel moment, incat nici nu merita sa se gandeasca la el. Primii ani de munca trec, intr-adevar, mai greu. Pe masura ce se apropie finalul, parca totul se accelereaza. Si o spune chiar si autorul, absolvent al Academiei de Politie promotia 1995, vazand colegi de clasa care depun cereri de pensionare.

Mai ieri defilam pentru festivitatea de juramant. Nimeni nu ne face statui, nimeni nu ne regreta. Avem sentimentul ca fara noi nu se poate si ca sistemul va stagna la plecarea noastra. In realitate, imediat dupa ce iesim pe poarta unitatii pentru ultima oara, suntem uitati de indata si lucrurile continua sa mearga pe fagasul lor de parca nimic nu s-a intamplat. Suna banal dar viata merge inainte.

Prin acest articol vrem sa transmitem un mesaj plin de respect tuturor colegilor care se pensioneaza, ofiteri sau agenti, sefi sau executanti, sa-i omagiem pentru o viata dedicata unei ocupatii grele, pentru zecile de ani petrecuti intr-un penitenciar, punandu-si viata in slujba unor misiuni importante pentru Romania, pentru structura de aparare, ordine publica si siguranta nationala. Desi se gasesc „experti” fie ei ministri sau alti muritori care sustin ca ceea ce facem noi este o munca normala.

Draga Ioan Mera, dragi pensionari asemenea lui Ioan Mera de la Targu Mures, va dorim tuturor sanatate si viata lunga, sa va bucurati cat mai multi ani de pensia pe care o meritati din plin si sa stiti ca aveti in SNLP o structura interesata de voi chiar si dupa pensionare, prin Filiala SNLP – fosti salariati. Si incheiem cu deviza Federatiei PUBLISIND care se potriveste atat de bine in acest moment: „Respect profesional!” Felicitari unitatilor care reusesc sa organizeze astfel de actiuni cum este cea de la Targu Mures (foto).

 

IMG 1449

IMG 1451

IMG 1460

Anunțuri

2 gânduri despre “Dupa 30 de ani – macar un strop de respect profesional

  1. La Găești nu am avut parte nici măcar de o strângere de mina din partea conducerii unității ,în ultima zi de activitate ca de mulțumiri nici nu poate fi vorba.Rusine !!!!!!¡!

    Apreciază

    1. Din pacate ai mare dreptate, nu mai exista nici o forma de respect in asemenea cazuri , daca facem o analiza in apropierea anilor 1990 pana mai recent exista un moment solemn care emana respect atat la inaintarile in grad la termen ori inainte de termen , ori in momentul cand se iesea la pensie dupa atatia amar de ani de munca, multi dintre ei in stres maxim.
      In ultimi ani aceste momente care iti umplea sufletul de bucurie si ochii de lacrimi dupa cum spui a disparut cu desavirsire, te simti ca un obiect care nu mai este util.A aparut „cultura” mistocaritului,a persiflarii,ore ce vor invata cei care vin din urma……..????.
      Dar te rog sa ma crezi ca sunt unitati si sefi care isi pretuiesc angajatii,si tin cont de aceste lucruri,dar asta tine de(sefi) felul fiecaruia de a fi.
      Sa nu crezi totusi ca toata lumea este la fel,doar ca nu au puterea si parghiile necesare sa poata conta in aceasta ecuatie.
      Te asigur de tot respectul multor angajati de la noi si iti uram pensie indelungata si multa sanatate.
      Pina la urma cine acorda respect are si respectul nostru, cine nu……………………!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s