Legatura dintre bacilul Koch si telefonul mobil: supravegherea permanenta

Stim ca titlul este ciudat dar are un sens. Desi este greu de crezut, aceasta legatura exista si este consacrata prin legislatie dar si prin interpretari absurde in stil ANP si aici nu ma refer doar la aparatul central care cel putin la capitolul spor TBC/HIV-SIDA a dat o mana de ajutor asumandu-si in mod absolut nesperat ointerpretare larga care clarifica ambiguitati din legislatie. Interpretarea a fost transmisa unitatilor care au primit o acoperire corecta pentru acordarea sporului pe durate mai mari de timp.

Ca de obicei absurdul unor interpretari este orientat in defavoarea personalului. Cele mai mari traume, in sistemul asta, ni le cam producem singuri. Mai intai bagam in legislatie termeni cum ne vin la indemana si apoi ne lovim de ei si ii interpretam cum ne convine. Beleaua e ca ii mai interpreteaza si altii din afara sistemului si atunci devenim victime. Nu va pierdeti rabdarea, explicam imediat. Este vorba despre o obligatie a supraveghetorului (ocupatia cea mai raspandita din sistemul penitenciar) respectiv cea prevazuta de OMJ 1676/C/2010 – „sa supravegheze in permanenta”.

ORDIN nr. 1676/C din 24 iunie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor >> Art. 113 Supraveghetorul are următoarele atribuţii generale: >> f) să supravegheze, în permanenţă, persoanele private de libertate pe care le are în primire, să împiedice stabilirea de legături nepermise cu alte persoane private de libertate şi să prevină abaterile din partea acestora;

Pe baza prevederii susmentionate, zecilor de salariati ridicati de la Penitenciarul Giurgiu cu dubele dupa o perchezitie realizata pe final de 2015, la care au participat 700 de politisti, li s-a imputat ca nu au supravegheat permanent detinutii astfel incat acestia au putut vorbi la telefon din camerele de detinere si au coordonat infractiuni din exterior. Multi alti colegi nu numai din Giurgiu s-au confruntat cu aceasta acuzatie.

Degeaba explicam ca un singur agent neinarmat care lucreaza noaptea pe o sectie cu zeci de camere si sute de detinuti nu poate detecta convorbiri telefonice soptite purtate cu fereala decat daca se fac actiuni inopinate sau „exista informatii”. Degeaba este explicat faptul ca termenul permanent este relativ pentru ca nu poti avea contact auditiv sau vizual, simultan, cu toti cei 200 de detinuti pe care ii ai in supraveghere la un momentdat. Legea e clara. Ai obligatia sa supraveghezi permanent? Ai. Prin urmare esti vinovat ca nu ai observat si nu ai impiedicat abaterea savarsita de detinut.

Cine ii apara pe salariati cand ajung sa faca coada in fata procurorilor explicand ca sunt depasiti de concursul intre prevederile europene avansate si bugetele romanesti retrograde? Cine poate evidentia pornirile la fel de retrograde, cu iz cazon, ale managerilor in goana numai dupaacoperirea proprie prin note-raport si alte hartii pe care le intocmesc non-stop, singurele victime sigure ale acestui sistem ruginit care doar se vrea european fiind exact cei din prima linie, cei care isi asuma cele mai multe riscuri? Este acolo ANP cu juristi si specialisti care sa demonteze acuzele disproportionate? Intra altcineva decat sindicatele la bataie prin comisii si instante? Ce inseamna protectia salariatilor din perspectiva ANP? Pai sa vedem in continuare.

Trecem acum la titlul nostru si ne urmarim ideea. Pentru alte tipuri de riscuri deosebit de periculoase salariatii trebuie sa primeasca un spor daca desfasoara activitati directe cu bolnavi TBC sau daca au contact direct cu bolnavi HIV-SIDA. Ce credeti ca inseamna „activitate directa” in cazul unui supraveghetor daca este sa citim ordinul invocat mai sus si argumentele tocmai enuntate. Este ea, supravegherea permanenta, intermediata de ceva? Nu. Deci este o activitate directa. Daca activitatea directa a agentului este supravegherea iar aceasta prin act normativ se realizeazapermanent, motiv pentru care agentul raspunde cu capul, cu postul sau chiar cu libertatea pentru fiecare secunda din cele 12 ore de serviciu, prin urmare atunci cand un agent are in supraveghere un bolnav TBC se presupune ca il supravegheaza permanent si deci desfasoara o activitate directa permanenta in raport cu acel detinut timp de 12 ore!

Totul pare clar, nu? Deci agentul este expus riscului de imbolnavire conform normelor pe toata durata activitatii directe si ar trebui sa primeasca sporul pentru toate cele 12 ore de serviciu sau cate or fi ele. Pai daca este atat de clar si ANP clarifica interpretarile astea (la insistente sindicale repetate), trimitand adrese in teritoriu (despre care SNLP a informat) prin care instructeaza directorii corespunzator si daca suntem un singur sistem in cadrul ministerului aflat in cea mai stransa relatie cu legea, atunci de ce la Spital Poarta Alba sporul de TBC se acorda numai pentru 10 minute? Doar pentru 10 minute raspunde agentul respectiv? Daca detinutul evadeaza in minutul 11, stam linistiti?

Sa nu cumva sa credeti ca aceasta unitate este singura cu probleme. La Botosani nu se da deloc. Si mai sunt cazuri. Ne-am intoxicat de adrese si corespondente, de intalniri si interpretari. Dati cuiva putina putere si vedeti cum, atunci cand ii sta in pix acordarea unui drept, brusc isi aminteste doar de Curtea de conturi si devine imun la orice argument legal. „Dati-ma in judecata!” auzim foarte des. „Daca va dau banii ma ia auditul, daca nu vi-i dau ma dati in judecata si oricum nu patesc eu nimic. Banii ii primiti de la unitate daca aveti sentinta”. Atitudine de super-manageri obsedati doar de pastrarea ciolanului cu orice pret. Exact asa vor ramane in memoria personalului si a institutiei. Evident nu toti sunt asa. Sunt si unitati care platesc corect. Pentru acestea din urma: RESPECT!

Am atacat porcaria de OMJ 3544/c/2012 in instanta si ne-am batut ani de zile insa fara succes. Cadoul dnei Pivniceru, ca si coafura domniei sale, rezista. Vom lupta sa modificam ordinul. Alte demersuri similare au durat insa ani si ani. Nu suntem noi puterea dar va spunem ca nici nu suntem de ignorat. Treziti-va dragi manageri!. Cat mai aveti timp. Cat mai avem rabdare. Sau vorba colindului: „Daca stau la poarta si nu zic nimica / Domnilor de astazi, sa v-apuce frica!” Nu ne faceti sa ne asezam in porti!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s